Mai multe...
Cum se numără după Halacha
Sunt multe controverse despre felul cum trebuie făcută numerotarea. În Talmud, tractatul Menahot 66:a, ne spune marele Amora (înțelepții din perioada 200-500 e.n. care ne-au spus și învățat Tora Orală prin Talmud și Midrașim) Abayei (în jurul anului 300 e.n., șeful Yeșiva Pompedita, Babylon) că ”este mițva să numărăm zile și este deasemeneai mițva să numărăm săptămâni”. El se bazează pe versetul din Tora, Exodul 23:15-16, care cere „să numărați șapte Șabatot, (adică săptămâni)”, după cum am văzut că aici Șabat înseamnă săptămână și „să numărați cincizeci de zile” תספרו חמשים יום. Cu alte cuvinte, în același verset suntem porunciți să numărăm și săptămânile și zilele.
Au fost alți Amoraim și, mai târziu, alți înțelepți, care au propus să se numere ori numai zile ori numai săptămâni. Din cauză că mițva este scrisă în Tora la plural, să numărați וספרתם trebuie să numere fiecare dintre noi. Se stă în picioare când se numără, după versetul „de când se va începe rodul la seceriș” מהחל חרמש בקמה (Deutoronom 16:9), adică stând în picioare, deoarece cuvântul „kama” înseamnă nu numai punere, ci și stat (în picioare). Din cauză că de Erev (ajun) Șavuot se întârzie numerotarea ca să se îndeplinească mițva de „șapte Șabatot întregi” שבע שבתות תמימות, când tmimot înseamnă întregi, mulți numără înainte de rugăciunea Aleinu Leșabeah din Arvit (după cum scrie în Mișna Berura) dar sunt și dintre cei care o fac după, ba chiar la sfârșit (după cum scrie în Șulhan Aruch). Erev Șabat și Yom Tov se numără după Kiduș "ca să prelungim sfințenia zilei” קדושת היום. De Moțaey Șabat (ieșirea din Șabat) sau Iom Tov numărăm după Havdala” tot ca să întârziem consumarea zilei. Când ultimul Yom Tov este de Șabat numărăm înainte de Havdala.
Înainte de a număra se spune Birchat Hamițva, binecuvântarea:
ברוך אתה ה' אלוהינו מלך העולם אשר קדשנו במצוותיו וציוונו על ספירת העומר
Baruch Ata Adonai Elohenu Melech haolam așer kidșanu bemițvotav vețivanu al sefirat haOmer
Cu toate că este o mițva care se îndeplinește periodic, nu se spune Șehecheyanu în prima seară (ca la prima lumânare de Hanuca, de exemplu) din multe motive, cel mai important, poate, fiind acela că mițva asta nu este una de bucurie, ci o lamentare de doliu, pe în amintirea Templului care nu mai este:
וספירת העומר אין בו זכר לשום הנאה אלא לעגמת נפשנו לחורבן בית מאויינו
„În sefirat haOmer nu este nici o urmă de plăcere, ci doar tristețe și durere provocate de distrugerea Templului dorințelor noastre”
Fiecare tradiție de rugăciune are textul său, pe când marea controversă este într-un singur cuvânt. După varianta Așkenaz se spune:
היום שלושה ושלושים יום שהם ארבעה שבועות וחמישה ימים בעומר
Haiom șloșa ușloșim yom șehem arbaa șavuot vahamișa yamim baOmer
Astăzi (se împlinesc) 33 de zile, adică 4 săptămâni și 5 zile în Omer
Iar după varianta Sefarad (care este practicată și în România) se spune:
היום שלושה ושלושים יום שהם ארבעה שבועות וחמישה ימים לעומר
Hayom șloșa ușloșim yom șehem arbaa șavuot vahamișa yamim laOmer
Astăzi (se împlinesc) 33 de zile, adică 4 săptămâni și 5 zile din Omer
Adică unul spune baOmer și altul laOmer, două prepoziții care de obicei au același sens: la, în. Majoritatea celorlalți (Mizrahi, Yemen etc.) spun laOmer cu alte mici diferențe.
Obiceiuri de doliu în zilele de Omer
Cגnd Templul mai exista, Sefirat HaOmer era mai mult un eveniment agricol. După distrugerea celui de al doilea Templu, perioada asta a căpătat o formă de doliu, în amintirea Templului și în amintirea celor 24,000 de elevi ai lui Rabi Akiva care au murit în perioada asta și exista pericolul ca Torau pe care ei o păstrau să se piardă, dacă Rabi Akiva nu îi învăța pe alți cinci elevi ai lui toată Toraua. Despre toate astea vom vorbi de Lag BaOmer. Cele mai importante obiceiuri de doliu sunt:
În afară de comemorarea morții elevilor lui Rabi Akiva, Așkenazim au adăugat încă câteva obiceiuri legate de comemorarea pogromurilor comise de Cruciați între Roș Hodeș Iyyar și Șavuot.
Sunt obiceiuri diferite care privesc încetarea doliului. Sunt unii care o fac în ajun, de Lag BaOmer, sunt alții care o fac la ieșirea din ziua asta, sunt alte categorii care continuă și după aceea, până la o anumită dată, cum ar fi Roș Hodeș Sivan sau cu trei zile înainte de Șavuot sau Erev Șavuot. Există și dintre cei care se tund tocmai de Roș Hodeș Iyyar.
Mai existau și alte obiceiuri fără legătură cu doliul, ca de exemplu: citirea din Tractatul Avot în Mișna la Așkenazim sau citirea în Megilat Șir Hașirim (Cântarea cântărilor) la Sefaradim.
Vom mai scrie un capitol despre obligația (mițva) femeilor de a număra Omerul.