Zilele în care citim primele șase pericope din Exod se mai  numesc și Șovevim, care este un simbol alcătuit din abrevierile numelor: Șmot, Vaera, Bo, Beșalah, Yitro, Mișpatim. În anii bisecți se adaugă cele două pericope Truma și Tețave, așa cum  se întâmplă anul acesta, și atunci pericopa  se numește Șovevim Tat שובבי"ם ת"ת. Numele acesta de  Șovevim, (care înseamnă și „năzdrăvan”) s-a dat pe baza versetului din Ieremia 3, 14 ”Întoarceți-vă, fii renegați !” שובו בנים שובבים.  În textul ebraic original  cuvântul este șovevim, tradus aici renegați, fiindcă versetul ăsta vorbește despre ”revenirea la credință” חזרה בתשובה.

În Evul Mediu, în Germania, Austria și țările alăturate exista obiceiul ca în această perioadă, care ne duce spre luna Adar, să se postească. Prima relatare despre obiceiul acesta o datorăm  rabinului Yosef Ostreicher, care  povestește despre dascălul lui, Marele Rabin Israel Iserlin (Germania, sec. 14), care, în perioada asta obișnuia  să postească. Asemănător este obiceiul și în Cabala, și în Hasidut, unde se învăța și mai mult decât de obicei.

În ultimii ani, s-a constituit o mișcare a unei părți dintre credincioși, care promovează ca modalitate educativă  învățarea unor subiecte care contribuie la instituirea de practici care asigură puritatea familiei, în special halachot din tractatul Nida din Șulhan Aruch.