Cu mult înainte de primul război mondial din secolul al XX-lea, mai precis în antichitatea  Orientului Mijlociu, a avut loc în țara Canaan un război cu adevărat cuprinzător, deci eligibil în acele timpuri pentru titulatura de „război mondial”: cinci regi contra alți patru regi, ba chiar și Avraham Avinu a fost implicat în acest război, care s-a desfășurat în regiunea Mării Moarte. Războiul a avut două faze: prima – o confruntare  între o coaliție de cinci regi și alta de patru regi, iar a doua fază, confruntarea  între câștigătorii primei faze a războiului și Avraham Avinu (Geneza cap. 14).

Cei cinci regi ai primei tabere erau: Bera regele Sdom (Sodoma), Birșa regele Amora (Gomora), Șin'av regele Adma, Șem'ever regele Țvoyim și Bela care era regele unui oraș mic, care nu apare în Tanach. Midrașul ne spune că acești regi nu erau regi prea buni, lucru care reiese, printre altele,  din semnificația numelor lor, care  insinuează, prin intermediul unor tehnici literar--numerologice numite „Gematria”, aplicate numelor lor în legătură cu faptele lor condamnabile. Cealaltă tabără a fost alcătuită din patru regi: Kedarlaomer regele Eilam care era în fruntea campaniei, Amrafel regele Șin'ar, Arioch regele Elasar și Tid'al regele Goyim.

Restul  personajelor care au participat la acest război sunt cu mult mai cunoscute: Avraham Avinu, primul evreu despre a cărui viață citim în Geneza și nepotul său Lot din partea fratelui său Haran, care locuia în Sdom, nu departe de câmpurile de bătălie pe care se va desfășura războiul.

           Primul război

Cei cinci regi erau vasalii lui Kedarlaomer de  12 ani până în mommentul când s-au revoltat  și s-au declarat liberi de vasalitate. Revolta a continuat de-a lungul întregului  an al 13-lea. În anul al 14-lea, Kedarlaomer i-a convins pe ceilalți trei regi, aliații săi, și au pornit la război că să-i învingă pe cei cinci. Bătălia s-a desfășurat în zona Mării Moarte și s-a terminat cu victoria decisivă a celor patru regi. Regii Sdom și Amora au evadat și s-au ascuns într-o fântână plină cu lut, iar ceilalți regi au fugit în munți.

Cei patru regi învingători au intrat în Sdom și Amora și au prădat toate proprietățile locuitorilor acestora.A fost marea lor greșeală, care îi va pierde. Mai mult decât atât, ei au mai comis  o greșeală.  În timp ce jefuiau orașele amintite, l-au văzut pe Lot, nepotul lui Avraham, căruia  i-au prădat și acestuia  toate proprietățile și l-au luat ca sclav.

           Al doilea război

Știrile despre nepotul său au ajuns repede la Avraam. El s-a hotărât să-i urmărească pe cei patru regi ca să-și elibereze nepotul prizonier. Este scris că el a mobilizat 318 ”oameni instruiți născuți în casa lui” și i-a urmărit pe cei patru regi până într-un loc care se numește Hova și care se află lângă Damascus. Este interesant că în Talmud scrie că numai sclavul lui, Damesek Eliezer i s-a alăturat și numărul de 318 este numele de Eliezer în Gematria (puteți citi ce înseamnă la ”termeni” pe site-ul ăsta). În spate au rămas prietenii lui buni, Eșcol și Aner.

Avraham a reușit în misiunea lui: i-a învins pe regi, l-a eliberat pe Lot și pe ceilalți prizonieri, și a luat cu el bunurile pe care le-au prădat regii de la Sdom și Amora. Când s-a întors ca un mare învingător în țară, Malkițedek regele Șalem, cohen (preot) al Dumnezeului Preaînalt i-a ieșit în întâmpinare în Emek Șave (Vale dreaptă) care este Valea regelui (se află lângă Ierușalayim) cu pâine și vin, așa cum erau întâmpinați doar învingătorii care se întorceau din război.

După aceea regele Sdomului îi mulțumește lui Avraam și îi propune să ia toate bunurile pentru eliberarea prizonierilor. Dar Avraam, cu binecunoscuta sa  vocație de lider onest, s-a jurat să nu ia ”de la un fir de ață și până la șiretul pantofului” (Geneza 14:23). Pe de altă parte, el a fost de acord ca o parte din aceste bunuri să revină greu încercaților locuitori din spatele frontului, care au dat dovadă de  curaj și abnegație în timpul asediilor.

           În loc de epilog

Nu este nimic mai potrivit decât să încheiem cu un comentariu foarte interesant a lui Ramban (Nahmanides), în care spune că războiul dus pentru apărarea hotarelor proprii este un război just . Fiecare din cei patru regi reprezintă o altă perioadă în istoria poporului evreu: Bavel (Babilon), Madai, Yavan (Grecia) și Edom. Așa cum Avraham Avinu i-a învins pe toți regii, tot așa  și poporul Israel va învinge pe oricine se ridică împotriva lui și încearcă să-l asuprească.