„Braita” este un articol scris de Tanaim (înțelepții din Ereț Israel în secolele 1-2 e.n.) care nu a fost inclus în cărțile  Mișna și din cauza asta au rămas puțin cunoscute, deci și mai puțin vehiculate. Cuvântul provine din aramaică, de la „Bar בר,” care înseamnă „afară, exterior”. Nu există un manuscris care să includă toate braitot și nici nu a existat vreodată. Ele sunt împrăștiate în cele două Talmudim („Bavli” și „Yerușalmi”), iar unele se găsesc în alte cărți cum ar fi „Tosefta” și „Midrașim de Halacha”.

Braitot sunt scrise într-un  stil asemănător lui  Mișnaiot, adică foarte concis și fără detalii și explicații suplimentare. Din cauza asta, ele sunt greu de învățat, astfel încât,  în mod  obișnuit avem nevoie de un  comentariu ca să le înțelegem. Braitot din Talmud au menirea de a  sublinia diferențele de  opinii între cele scrise în Mișna și cele spuse de Amoraim (înțelepții din Babilon și Ereț Israel din sec 3-5 e.n.). Ele pot ajuta la o mai bună înțelegere ale unor Mișnaiot sau la întărirea lor. După regulile Talmudului, ele sunt egale cu Mișnaiot și înțelepții le consideră egale. Sunt și Braitot despre care nu putem ști de cine au fost spuse, astfel că  ele sunt, câteodată, mai puțin apreciate de înțelepți. Ele au și un nume special„ ברייתא לא שמיע ליה,” adică „braita de care nu am auzit”.