1

„Purim Katan” („Purimul Mic”)

 

Dacă apăsați pe rubrica ”Calendar” în acest site sau vă uitați în orice calendar evreiesc, veți vedea că, în ziua de  marți a săptămânii viitoare este consemnată  o sărbătoare: Purim Katan, pe data de 14 Adar Unu al calendarului evreiesc. Ce înseamnă această sărbătoare puțin  cunoscută de marea majoritate a credincioșilor și supranumită „Purimul mic” ?

   „Purim Katan” este un ritual care se îndeplinește numai în anii  bisecți. Din cauza asta nu l-ați putut găsi nici în anul trecut și nu îl veți putea găsi nici  în anul viitor, care sunt, amândoi ani simpli, adică nu ani bisecți. În calendarul evreiesc, într-un an bisect se adaugă  nu o zi, ci  o lună întreagă. Asta se repetă în fiecare ciclu de 19 ani de câte șapte ori, o dată la fiecare doi ani sau la fiecare trei ani. Luna se adaugă spre  sfârșitul anului, care în calendarul biblic (din Tora) este Adar, luna Nisan, în care este Pesah,  fiind prima lună. Adăugarea lunii nu se face la sfârșitul anului,  cum ne putem  aștepta, ci se adaugă  la penultima lună, iar luna de Adar Unu este cea adăugată. Din cauza asta toate sărbătorile și evenimentele care s-au petrecut în  luna Adar se menționează în Adar Șeni (Doi), cum ar fi Zain 7 Adar (ziua morții lui Moșe) sau Purim.

În acești ani s-a împământenit   un ritual având mai ales rolul  de a aminti în prima lună de Adar că fix peste o lună va avea loc sărbătoarea de Purim. În această zi,   precum  în zilele de sărbători ”se adaugă veselie”, astfel că nu este voie să postim, iar pe parcursul zilei nu se spun rugăciuni de Taanit. Aceste prevederi se  bazează pe una dintre opiniile  exprimate în Talmud (de exemplu în Yerușalmi, tractatul Megila 81:5), potrivit căreia  prima oară minunea de Purim a fost într-un an bisect și s-a sărbătorit în primul Adar. Până la urmă, varianta care s-a admis este de luna de Adar Doi, după cum se sărbătorește astăzi.

Despre Purim Katan noi auzim pentru prima dată de la marele rabin -  Înțeleptul Maharil (Germania sec. 14-15). Alt mare nume de rabin, Rama (Moșe Isserles, Polonia, sec. 16) care a scris Șulhan Aruch în variantă Așkenaz, spune că trebuie să se dea o masă de sărbătoare, ca să fie multă veselie. Astăzi, nu prea se mai   ține acest ritual, în afară de unii Hasidim și Habad.