„Orb" și ,,orbire" în cultura ebraică

Vechiul Testament 

Termenul ebraic standard pentru ,,orb" este  ' ivver עיוור; Exod 4:11; et al., un substantiv care exprimă defec­tul fizic. Forma ab­stractă este ' ivvaron עיוורון, ,,orbire"; Deut. 28:28; Zah. 12:4. Cuvântul sanverim סנוורים; Gen. 19:11; Regi II 6:18, uneori incorect tradus ,,orbire", desemnează o lumină orbitoare care cauzează (eventual temporar) pierderea vederii. In Vechiul Testament există cel puțin șapte verbe care descriu ,,ochii care nu pot vedea" sau ,,ochii slabi”.

Problematica orbirii a fost larg raspân­dită în antichitate în Orientul Apropiat. Tehnicile de prevenire includeau aplicarea de unguente cu rol igienic, in special kohl-ul, dar și intervenții chirurgicale (v. Codul lui Ham­murapi din Babilonia, cca. 1700 i.Hr.). Nu există nicio dovadă însă că porunca biblică de interzicere a consumului cărnii de porc a fost destinată sau înțeleasă ca fiind destinată prevenirii trichinelozei sau a altor boli care produc orbire. Cazurile biblice de mențiune a orbirii îi includ pe Isaac, Iacov, Eli și Ahia din Silo, a căror vedere s-a pierdut odată cu înaintarea în vârstă.

În afara batrâneții, alte cauze ale orbirii naturale nu sunt menționate in  Biblie.  În câteva pasaje orbirea este menționată ca fiind o pedeapsă dată de Dumnezeu:  ca amenințare a încălcării legământului de către Israel și în cazul ,,păstorului neglijent", ca avertisment - ochiul lipsit de respect față de părinți va  fi scos de păsări de pradă. Teologic vorbind, toate cazurile de orbire sunt atribuite lui Dumnezeu, la fel cum tot Lui îi este atribuită și recăpătarea vederii. Cu toate acestea, în afara  cazurilor  menționate,   orbirea  nu  este explicit   specificată   drept   pedeapsă   pentru păcat.

Ca formă de  pedepsire  umană,  orbirea se regăsește în sintagma ,,ochi  pentru  ochi", deși încă se dezbate dacă acest lucru a fost realizat literalmente în Israel în  raport  cu legea în cazurile lui Samson și al regelui Zedechia, cărora li s-a luat vederea de filis­teni, respectiv de Nabucodonosor. Mai multe pasaje   din   Biblie   vorbesc   despre   vederea ,,risipită" sau ,,slabită" de lacrimi   și durere.

Persoanele lipsite de vedere sunt înțe­lese in Vechiul Testament ca fiind natural neajutorate, prin trimiterea ca mențiune la anumite categorii: orbi, șchiopi, muți și robi/subiecți ai  exploatării.  Etica  biblică atrage, însă, atenția asupra interzicerii exploa­tării acestora.

În Biblie orbirea este utilizată cu câteva sensuri metaforice. Frecvent ea se referă la lipsa de înțelegere intelectuală sau morală. Judecătorii sunt avertizați că mita sau cadourile orbesc analiza cu discernământ. Proorocul Isaia afirma că misiunea sa este de a unge ochii poporului lui Israel pentru ca acesta să nu mai ,,vadă" și să se pocăiasca pentru a fi vindecat. Orbirea lui Isaia se referă la neglijență, in timp ce în Numeri scoaterea ochilor se referă cel mai adesea la înșelăciune .

Talmudul  și Legea evreiască 

Numărul neobișnuit de mare de înțelepți din Talmud care au fost orbi reflectă probabil prevalența  acestui handicap în cele mai vechi timpuri. Numele talmudic pentru orbi este suma סומא, iar eufemismul sagi  nahor סגי נהור (,,cu/în exces de lumină") este utilizat adesea pentru a îi desemna: ,,suma pe care îi numim sagi nahor".

Termenul este aramaic și nu ebraic; este comun in ebraica rabinică,  cea  care  a inclus cuvinte  aramaice  in  textul  ebraic.  Literal­mente,  cuvântul  sagi  înseamnă  in  aramaică ,,abundență, multitudine",  iar nahor inseamna ,,lumină". Acest tip de eufemism care con­sacră înțelesul opus este foarte comun în limbile semitice, printre care araba, aramaica sau ebraica, și nu se referă doar la subiectele tabu, ca în cazul acestui termen, ci la nume­roase  alte  domenii.  Unele  dintre  eufemisme reușesc chiar să amuze. Lingviștii arabi clasici le numesc I'dhaadh . În ebraica modenă ele sunt  numite  leshon  sagi  nahor,  insemând ,,limba sagi nahor-ilor". Termenul însuși din dezbaterea noastră este utilizat pentru a denumi fenomenul.

Spre deosebire de surdo-mut, care este văzut în legea ebraică ca fiind anormal, orbul este privit ca fiind pe deplin normal, dar multe dintre restricțiile și avantajele legale sau religioase care i se aplică sunt determinate de dizabilitatea sa fizică. Un caz particular, spre exemplificare, este scutirea orbilor de la datoria de a merge la Ierusalim la Sărbătoarea Pelerinilor. Natura specială a acestei legi, care a derivat din interpretare omiletică a unui cuvânt, se regăsește în faptul că se aplică inclusiv acelor persoane care nu pot vedea numai cu un singur ochi. S-a ridicat in ultima vreme inclusiv problema permisiunii de îndepărtare a corneei unei persoane decedate pentru a o înlocui pe cea a unui orb pentru a-i recăpăta vederea. Opinia teologică este aproa­pe unanim favorabilă.

Tradus din engleză de Adrian Lesenciuc

Apărut în Mișcarea Literară, 15:3, 2015